Fost calugar budist convertit la crestinism l-a vazut pe Buddha in...Iad !!!

     

          Numele meu este Athet Pyan Shinthaw Paulu. Provin din Myanmar. As dori sa va impartasesc marturia a ceea ce mi s-a intamplat, dar pentru inceput as dori sa va dau cateva informatii despre  viata mea.M-am nascut in 1958 in orasul Bogale, in zona Deltei Irrawaddy, din sudul Mynmarului (odinioara Birmania). Parintii mei, care erau budisti cucernici ca majoritatea populatiei din Mynmar m-au numit Thitpin (care inseamna „ copac” in limba engleza). In locul in care traiam viata era foarte simpla. La varsta de 13 ani am parasit scoala si am inceput sa lucrez pe o barca de pescuit. Prindeam pesti si uneori creveti din numeroasele rauri si fluxuri din zona Irrawaddy. La varsta de 16 ani am ajuns conducatorul barcii. In vremea aceea locuiam in insula Upper Mainmahlagyon ( Mainmahlagyon inseamna „ Insula femeii frumoase”), pozitionata in nordul Bogale-ului unde m-am nascut. Acest loc este la aproximativ 100 de mile de sud-vestul Yagonului (Ragoonului), capitala natiunii.

            Intr-o zi, pe cand aveam 17 ani, am prins in plase un numar mare de pesti. Din cauza multimii de pesti, un crocodil mare ne-a atacat. A urmarit barca si incerca sa ne atace. Eram inspaimantati si am inceput sa vaslim frenetic barcile, pana spre malul raului cat de repede am putut. Crocodilul ne-a urmarit si ne-a distrus barca cu coada lui. Desi nimeni nu a murit in acest incident, atacul lui mi-a influentat foarte mult viata. N-am mai vrut deloc pesti. Barca noastra s-a scufundat datorita atacului acestui crocodil. A trebuit sa ne intoarcem acasa in noaptea aceea pe o barca de pasageri.
            Nu dupa mult timp, sefii tatalui meu l-au transferat pe tata in orasul Yangon ( odinioara Rangoon). La varsta de 18 ani am fost trimis la o manastire budista sa fiu un calugar novice. Majoritatea parintilor din Mynmar au incercat sa-si trimita copiii  la acea manastire budista, cel putin pentru o vreme, deoarece  vedeau  aceast lucru ca  o onoare sa ai un fiu care sa slujeasca in acest mod. Respectam acest obicei de mai bine de sute de ani.

                                               Un discipol zelos al lui Buddha

            Cand am implinit 19 ani si 3 luni (in 1977), am devenit un calugar obisnuit. Calugarul senior al manastirii, mi-a dat un nume budist nou, ceea ce este traditional in aceasta tara. Acum eram numit U Nata Pannita Ashinthuriya. Cand devii calugar nu-ti mai poti folosi numele de la nastere, dat de parintii tai. Numele manastirii unde traiam era Mandalay Kyaikasan Kyaing. Seniorul calugarilor se numea U Zadira Kyar Ni Kan Sayadaw. Era cel mai faimos calugar budist din Mynmar la vremea aceea. Toti il cunosteau cine este. Era foarte onorat de oameni, si respectat ca un profesor extraordinar. Am spus „ era” pentru ca in 1983 a murit brusc implicat intr-un fatal accident de masina. Moartea lui a socat pe toata lumea. La vremea aceea era calugar de sase ani.

           Am incercat din greu sa fiu cel mai bun calugar, urmand preceptele budismului.  La un moment dat m-am mutat intr-un cimitir in care am trait si meditat continuu. Cativa calugari care vroiau sa afle adevarul despre Buddha au facut ce am facut si eu. Unii s-au mutat in paduri unde duceau o viata de abnegatie si saracie. Am incercat sa-mi alung gandurile si dorintele egoiste, sa scap de boala si de suferinta, si sa scap de lumea aceasta. La cimitir nu-mi era frica de fantome. Am incercat sa obtin acea pace interioara si incredere de sine asa incat daca un tantar ar fi aterizat pe mana mea l-as fi lasat sa ma muste in loc sa-l indepartez.

           Ani de zile am incercat sa fiu cel mai bun calugar si sa nu daunez oamenilor. Am studiat toate invataturile lui Buddha asemeni stramosilor mei. Viata mea a continuat ca fiind calugar, pana cand m-am imbolnavit foarte grav. Pe atunci eram in Mandalay si a fost necesar sa fiu transportat la un spital pentru tratament. Doctorii mi-au facut niste teste si mi-au spus ca eram bolnav de malarie si de friguri galbene in acelasi timp. Doctorii mi-au spus ca nu mai am nici o sansa sa ma refac si ca trebuie sa ma pregatesc sa mor.Aceasta este o scurta descriere a trecutului meu. Acum as dori sa va spun cateva dintre remarcabilele lucruri ce mi s-au intamplat dupa aceea…

                                 O viziune care mi-a schimbat viata pentru todeauna

           Dupa ce am fost scos din spital, m-am intors la manastire unde ceilalti calugari mi-au purtat de grija. Slabeam tot mai mult si tot mai mult, apoi am cazut intr-o stare de inconstienta. Am realizat mai apoi ca am fost mort timp de trei zile. Trupul meu era putrezit si lovit de moarte, iar inima refuza sa mai bata. Trupul meu era pregatit pentru imbalsamare si era trecut prin ritualuri de purificare budiste.

           Desi am murit fata de trupul meu, imi amintesc ca mintea mea si constiinta  imi erau in alerta deplina. Eram intr-o furtuna foarte, foarte puternica. Un vant imens a turtit tot peisajul incat nu a mai ramas nici un copac sau altceva, doar o campie plata. Pentru o vreme am mers foarte repede de-a lungul acestei campii. Nu mai erau alte persoane, eram doar eu singur. Dupa o vreme am trecut un rau. Pe cealalta parte a raului am vazut un lac de foc ingrozitor. In budism nu avem nici un concept asemanator acestui loc. La inceput eram confuz si nu credeam ca sunt in Iad, pana l-am intalnit pe Yama, regale Iadului ( Yama este numele atribuit regelui Iadului in numeroase culturi din Asia). Fata lui era precum a unui leu, trupul lui era precum al unui leu, insa picioarele lui erau asemanatoare unui naga( spirit de sarpe). Avea un numar de coarne pe capul sau. Fata sa era infricosatoare, si eram extrem  de speriat. Tremurand, l-am intrebat care ii este numele. El mi-a raspuns “ Eu sunt regele Iadului, Distrugatorul.”

                                                       Ingrozitorul lac de foc

           Regele Iadului mi-a spus sa privesc inauntrul  lacului de foc. Am privit si inauntru am vazut hainele colorate de sofran pe care calugarii budisti le poarta in Mynmar. Am privit mai indeaproape si am vazut capul ras al unui om. Cand m-am uitat la fata omului am observant ca este U Zadila Kyar Ni Kan Sayadaw( faimosul calugar budist care a murit intr-un accident de masina in 1983). L-am intrebat pe regele Iadului de ce fostul calugar era inchis in acest lac de tortura. Am zis “ De ce este el in acest lac de foc? Era un profesor foarte bun. Avea chiar o banda de predare pe casete numita “ Esti om sau caine?”, care a ajutat mii de oameni sa inteleaga ca se merita mai mult sa fii om decat animal.  ” Regele Iadului mi-a raspuns “ Da, era un profesor bun dar nu a crezut in Iisus Hristos  Acesta este motivul pentru care este in Iad.”

          Mi s-a spus sa privesc o alta persoana care era in foc. Am vazut un barbat cu parul foarte lung, infasurat in partea stanga a capului. L-am intrebat pe regele Iadului “ Cine este acest om?” El mi-a raspuns “ Acesta este omul pe care il laudati: Gautama ( Buddha).” Eram foarte suparat sa-l vad pe Guatama in Iad. Am protestat “ Guatama a avut etica buna si caracterul moral bun, de ce sufera el in acest lac de foc?” Regele Iadului mi-a raspuns “ Nu conteaza cat de bun a fost. El este in locul acesta pentru ca nu a crezut in Dumnezeul Etern.”

          Am vazut un alt om care parea ca poarta o uniforma de soldat. Avea o arma mare pe piept. Am intrebat “ Cine este acest om?” Regele Iadului mi-a zis “ Acesta este Aung San, liderul revolutionar din Mynmar.” Mi s-a spus “ Acest Aung San este aici pentru ca el a persecutat si omorat crestini, dar cel mai important lucru,pentru ca nu a crezut in Isus Cristos.” In Mynmar oamenii au o zicala “ Soldatii nu mor niciodata, ci continua sa traiasca.” Mi s-a spus ca si legiunile Iadului au o zicala “Soldatii nu mor niciodata, dar continua sa mearga in Iad pentru totdeauna. ”

          M-am uitat si am vazut un alt om in lacul de foc. Era foarte inalt si era imbracat intr-o armura de militar. Tinea deasemenea o sabie si un scut. Acest om avea o rana pe frunte. Acest om era mai inalt decat oricare alt om pe care eu il vazuzem. Avea de sase ori lungimea dintre coatele unui om si tipul de degete atunci cand isi intinde mana, si pe deasupra deschiderea degetelor unui om atunci cand isi intinde mana. Regele Iadului mi-a spus “ Numele acestui barbat este Goliat. El se afla in locul acesta pentru ca a blestemat numele Dumnezeului Etern si pe  slujitorul  Sau David.” Eram confuz pentru ca nu stiam nici cine este Goliat nici cine este David. Regele Iadului mi-a zis “ Goliat este amintit in Biblie. Acum nu stii  cine este, dar dupa ce vei deveni crestin vei sti.”

           Am fost luat intr-un loc unde si bogatii si saracii  se pregateau sa manance. Am intrebat “ Cine le pregateste mancarea sa manance?” Regele Iadului mi-a raspuns “ Saracii trebuie sa-si prepare propria mancare, dar bogatii au pe altii care le gatesc.” Cand mancarea le-a fost pregatita bogatilor, acestia s-au asezat sa manance. Cum au inceput sa manance, un fum gros a venit. Bogatii mancau cat de repede puteau, pentru a-si usura constiinta. Luptau sa respire datorita fumului. Trebuia sa manance pentru ca erau inspaimantati ca-si vor pierde banii. Banii lor le erau dumnezeul lor.

           O alta capetenie a Iadului a venit la mine. Am vazut deasemenea o fiinta care lucra pentru alimentarea focului sub lacul de foc, pus pentru a mentine lacul fierbinte. Aceasta fiinta m-a intrebat “ Intri  si tu  in lacul de foc?” I-am raspuns “ Nu! Sunt aici doar pentru a observa!” Infatisarea acestei fiinte   era inspaimantatoare. Avea zece coarne pe cap si o sulita in mana care avea  sapte lame care porneau din maner. Creatura mi-a raspuns “ Ai dreptate. Esti aici doar pentru a observa. Nu pot gasi numele tau aici.” Acesta mi-a spus “ Acum trebuie sa te intorci pe drumul de pe care ai venit. Mi-a aratat campia plata  pe care mersesem mai inainte sa vin la lacul de foc.”

                                                        Drumul deciziei

           Am mers multa vreme, incat orbeam. Era fierbinte si o durere ingrozitoare. In final, dup ace am mers timp de trei ore, am ajuns pe un drum alb. Am mers de-a lungul acestui drum pana am ajuns la o raspantie. Partea stanga a acestui drum era larga. Spre partea dreapta incepea un drum stramt. La raspantie era un semn de orientare, iar drumul din stanga era pentru cei care nu credeau in Iisus Hristos.Drumul stramt din dreapta era pentru cei care credeau in Isus.

          Eram curios unde duce drumul cel mare din stanga, deci am inceput sa merg pe el. Acolo erau doi oameni care mergeau la aproximativ 300 de metri inaintea mea. Am incercat sa-I ajung din urma, ca sa pot merge cu ei, insa cat de mult as fi incercat nu-I puteam ajunge, deci m-am intors si m-am indreptat spre raspantia drumului. Am continuat sa privesc cei doi oameni care se indepartau de mine. Cand au ajuns la capatul drumului, brusc au fost injunghiati. Cei doi au inceput sa strige de durere. Au inceput sa strige si mai tare cand au vazut ce li se intampla. Am constatat ca drumul cel mare era foarte periculos pentru cei care alegeau sa-l urmeze.

                                                      Privind Cerurile

          Am inceput sa merg pe drumul credinciosilor. Dupa aceea am calatorit aproximativ o ora, suprafata drumului s-a transformat in aur pur. Era atat de pur, incat cand am privit in jos mi-am putut vedea reflexia perfect. Apoi am vazut un om stand in fata mea. Purta o imbracaminte alba. Auzeam deasemenea cantece frumoase. O, era atat de frumos si pur! Cantecele erau mai frumoase si mai semnificative decat cele din bisericile de pe pamant. Omul in haina alba mi-a spus sa-l insotesc. L-am intrebat “ Cum te numesti?”, dar el nu mi-a raspuns. Dupa ce l-am intrebat de sase ori, el mi-a raspuns “ Eu sunt cel care tine cheile Cerurilor. Cerul este un loc foarte ,foarte frumos. Tu nu poti merge acolo acum, dar daca il vei urma pe Isus Cristos vei putea merge acolo numai dupa ce ti-ai sfarsit viata pe pamant.” Numele acelui om era Petru.

         
           Petru mi-a spus apoi sa stau jos si mi-a aratat locul spre nord. Petru mi-a spus “ Uita-te spre nord si priveste cum Dumnezeu face omul!” L-am vazut pe Dumnezeul Etern de la distanta. Dumnezeu i-a spus unui inger “ Hai sa facem un om.” Ingerul l-a rugat pe Dumnezeu “ Te rog, nu-l fa pe acest om. El va face raul si te va intrista. ( in birmeza literara “ Te va face sa-ti intorci fata.”)” Oricum Dumnezeu l-a creat pe om. Dumnezeu a suflat spre om si acesta a prins viata. El i-a dat un nume “ Adam”( budistii nu cred in crearea omului sau a lumii, deci aceasta experienta a avut un impact puternic asupra calugarului).

                                             Trimis inapoi cu un alt nume

           Apoi Petru mi-a spus “ Acum ridica-te si du-te inapoi in locul de unde ai venit. Vorbeste oamenilor care ii slujesc lui Buddha si idolilor. Spune-le ca vor merge in Iad daca nu se schimba. Cei care au facut temple si idoli vor merge deasemenea in Iad. Cei care dau daruri calugarilor pentru a-si castiga merite vor merge in Iad. Toti cei care ii lauda pe calugari si ii numesc “ Pra”( titlu demn dat calugarilor) vor merge in Iad. Toti cei  care canta si “insufletesc” idolii vor merge in Iad. Toti cei  care nu cred in Isus Cristos vor merge in Iad.” Petru mi-a spus sa ma intorc pe pamant si sa marturisesc despre lucrurile pe care le-am vazut. El mi-a spus deasemenea “ Trebuie sa te prezinti cu noul tau nume. De acum te vei numi Athet Pyan Shinthaw Paulu” ( Paul cel care a inviat).

           Nu am mai vrut sa ma mai  intorc. Vroiam sa merg in Cer. Ingerii au deschis o carte. La inceput mi-au cautat numele din copilarie ( Thitpin), dar nu l-au gasit. Apoi mi-au cautat numele pe care il primisem ca fiind calugar ( U Nata Pannita Ashinthuriya), dar nici acesta nu era scris in carte. Petru a zis “ Numele tau nu este scris aici, trebuie sa te intorci si sa marturisesti budistilor despre Isus.”

           M-am intors pe drumul de aur. Din nou auzeam cantecele frumoase, pe care nu le mai auzisem niciodata. Petru m-a insotit pana m-am intors pe pamant. Mi-a aratat o scara care cobora din Rai pana la cer( cerul pe care il vedem). Scara nu ajungea pana la pamant, ci  opera in “mijlocul aerului”. Pe scara am vazut multi ingeri, unii urcand iar altii coborand. Ei erau foarte ocupati. L-am intrebat pe Petru “ Cine sunt ei?” Petru mi-a raspuns “ Ei sunt mesagerii lui Dumnezeu. Ei raporteaza in Cer numele tuturor celor care cred in Isus Cristos si a celor care nu cred.” Apoi Petru mi-a spus ca era timpul sa plec.
                                                          Este o fantoma

          Urmatorul lucru de care am fost constient a fost sunetul plansului. Mi-am auzit propria mama plangand “ O fiul meu, de ce ne-ai parasit?…” Am auzit deasemenea multe alte persoane plangand. Am realizat ca sunt intins intr-o cutie. Am inceput sa ma misc. Mama mea si tatal meu au inceput sa strige “ Este viu! Este viu!” Oamenii care erau mai departe nu i-au crezut pe parintii mei. Apoi mi-am pus mainile pe marginile cutiei si m-am ridicat. Multe persoane s-au ingrozit. Strigau “ Este o fantoma!” si fugeau cat de repede ii tineau picioarele. Cei care nu au fugit erau fara cuvinte si tremurau. Am observant ca stateam intr-un lichid mirositor si fluide pentru corp, suficiente pentru a umple trei cani si jumatate. Acesta era lichidul care imi iesise din stomac si din organe, in timp ce trupul mi-a fost intins in cosciug.Acesta este motivul pentru care oamenii stiau ca defapt am fost mort. Inauntru cosciugului erau un fel de folie  de plastic fixate de lemn. Aceasta folie este pusa pentru a retine lichidele, pentru ca multe corpuri, ca al meu elimina multe lichide.

          Am aflat mai tarziu ca mai erau doar cateva secunde si corpul meu ar fi fost ars in foc. In Mynmar oamenii sunt pusi in cosciug, se trage capacul, apoi intregul cosciug este ars. In momentul in care inviasem, parintilor mei le fusese dat sa ma priveasca pentru ultima oara. Peste cateva momente capacul cosciugului avea sa fie ars.

          Imediat am incercat sa explic lucrurile pe care le-am vazut si auzit. Oamenii erau mirati. Le-am spus despre omul pe care il vazusem in lacul de foc, si le-am spus ca numai crestinii stiu adevarul,  si noi si stramosii nostril i-am inselat timp de mii de ani. Le-am spus ca tot ceea ce credem noi este o minciuna. Oamenii erau mirati pentru ca stiau ce fel de calugar am fost si cat de zelos eram pentru invataturile lui Buddha.

         In Mynmar, cand o persoana moare, numele si varsta lui sunt scrise in fata cosciugului. Fusesem déjà inregistrat ca decedat, dar dupa cum vedeti acum sunt viu.

                                                               Epilog

         De cand “ Paul  cel inviat” a experimentat povestea alaturata a ramas un  martor credincios al lui Iisus Hristos. Pastorii din Mynmar ne-au povestit ca el a adus la credinta in Isus sute de calugari. Marturia sa este evident foarte intransigenta. Din aceasta cauza, mesajul sau a ofensat pe multi care nu pot accepta faptul ca este o singura modalitate de a ajunge in Cer, Iisus Hristos. In ciuda marilor opozitii, experienta aceasta ii este atat de reala incat nu  oscileaza deloc . Dupa multi ani in invelitoarea budismului, ca un implinitor strict al invataturilor budiste, a inceput imediat sa proclame invatatura lui Iisus Hristos.  Vazand invierea si invataturile sale, multi calugari au parasit credinta in zeii falsi si l-au urmat pe Isus cu toata inima. Inainte de a se imbolnavi si de a muri, el nu avea nici un fel de inclinatie  fata de crestinism. Tot ce a invatat in timpul acelor trei zile in adanc erau acum proaspete in mintea lui.

        In incercarea de a face pe cat  mai multi sa inteleaga mesajul sau, asociatia moderna,, Lazar,, a inceput sa distribuie casete video si audio cu povestea  lui pe ea. Politia si autoritatile budiste din Mynmar au facut tot posibilul sa stranga toate aceste marturii sa le distruga. Marturia pe care ati citit-o adineaori este o traducere din acele casete. Va spunem ca pentru un cetatean din Mynmar este foarte periculos sa aiba in posesia sa una dintre aceste casete.

        Marturia sa fara frica l-a adus in inchisoare, cel putin odata, unde autoritatile au facut totul sa incerce sa  il opreasca in a marturisi mai departe. Dupa eliberarea sa el a continuat sa marturiseasca lucrurile pe care le-a vazut si auzit.

Sursa : neclintit.com