1. Ce este o icoana?
O icoana este
o imagine (de obicei bi-dimensionala) reprezentând pe Hristos, sfinti, îngeri,
eveninmente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria bisericii.
Sf.
Grigore Dialogul (Papa a Romei la approx. 590-604), vorbea despre icoane ca
fiind Scriptura pentru analfabeti:
"Ceea
ce scrisul prezinta cititorilor, imaginea prezinta celor neînvatati care o
privesc, caci în ea si cei ignoranti vad ce ar trebui sa urmeze; în ea pot citi
analfabetii" (Epistola
catre Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53).
Celor care sugereaza ca acest fapt nu mai
este relevant în epoca noastra le aducem aminte de rata mare a analfabetismului
pe care o avem în epoca noastra, într-un segment major al populatiei... copiii.
2. Care este diferenta dintre
închinare si venerare?
Crestinii ortodocsi nu se închina la
icoane în sensul în care cuvântul închinare este folosit în limba moderna.
Crestinii ortodocsi venereaza icoanele,
ceea ce înseamna ca le respecta pentru ca sunt obiecte sfinte si pentru ca
respecta pe cei pe care îi reprezinta. Nu ne închinam icoanelor asa cum nu ne
închinam steagului tarii. Respectul fata de steag reprezinta aceasi atidudine
ca si fata de icoane, un fel de venerare. Asa cum nu veneram lemnul sau
vopseaua, ci persoana pictata în icoana, tot asa patriotii nu venereaza
tesatura si culorile, ci tara reprezentata de
steag.
Acesta a fost felul de gandire al
celui de al Saptele Sinod Ecumenic, care a decretat în al sau Oros:
"Acesta fiind cazul, urmand calea împarateasca si
învatatura de inspiratie divina a Sfintilor Parinti si a Traditiei Bisericii
sobornicesti - caci noi stim ca este inspirata de Duhul Sfant, care se afla în
ea - decidem în mod corect si dupa o lunga examinare, ca asemenea Crucii sfinte
si datatoare de viata, la fel sfintele si pretioase icoane pictate în culori si
impodobite cu pietre pretioase sau cu alta materie avand acelasi scop
(epitedeios) sa fie puse în sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe obiecte si
haine sfinte, pe pereti si pe strazi, indiferent daca ele sunt icoane ale
Domnului Dumnezeu si Mântuitor iisus Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfânta
Nascatoare de Dumnezeu, sau ale îngerilor sau Sfintilor. Caci ori de câte ori
vedem reprezentarea lor prin imagini, ori de câte ori le privim, ne aducem
aminte de prototipuri, îi iubim mai mult, suntem îndemnati sa ne închinam
sarutând imaginea si sa ne marturisim veneratia (proskenesin), nu adevarate
închinare (latreian) care, dupa credinta noastra este cuvenita numai naturii
divine, dar în acelasi fel veneram imaginea Crucii celei scumpe si datatoare de
viata, Sfânta Evanghelie si alte obiecte sfinte pe care le cinstim cu tamaie si
lumanari, dupa obiceiurile înaintasilor nostri. Caci cinstea data
imaginii se adreseaza prototipului, si persoana care venereaza o icoana
venereaza pe cel reprezentat de ea. Într-adevar, aceasta este învatatura
Sfintilor nostrii Parinti, si Traditia Sfintei Biserici sobornicesti care a dus
Evanghelia de la un capat la celalalt al pamântului."
Evreii întelegeau diferenta dintre
venerare si închinare (adorare). Un evreu pios isi saruta salul de rugaciune
înainte sa si-l puna si saruta Tora înainte sa o citeasca în sinagoga. Cu
siguranta Iisus a facut la fel, înainte sa citeasca Scriptura în sinagoga.
Primii
crestini au înteles si ei aceasta distinctie. În Martirajulul lui Polycarp
(care a fost un ucenic al Sfantului Apostol Ioan, si a carui martiraj a fost
descris de credinciosii bisericii lui, care au fost martori), ni se spune cum
unii au cautat sa-l influenteze pe magistratul roman sa nu le dea voie sa ia trupul
Sfantului Martir :
"ca nu cumva, s-a spus, ei sa
renunte la cel rastignit si sa înceapa sa se închine la acesta. Aceasta s-a
facut la îndemnul iudeilor, care au urmarit si cand era sa-l luam din foc, ei
nestiind ca era imposibil pentru noi sa renuntam la Hristosul care a suferit
pentru mantuirea întregii lumi - desi fara pacat - sau sa ne închinam altuia. Caci Lui, care este Fiul lui Dumnezeu, ne
închinam, dar pe martiri îi cinstim doar ca pe ucenici si imitatori ai Domnului
care merita aceasta pentru neegalata lor dragoste fata de Împaratul si
Învatatorul lor... Atunci sutasul, vazand impotrivirea iscata de iudei, l-a
pus în mijloc si l-a ars dupa obiceiul lor. Dupa aceea noi i-am luat oasele,
care erau mai de pret decat pietrele pretioase si mai scumpe decat aurul curat,
si le-am asezat într-un loc potrivit; unde Domnul ne va îngadui sa ne adunam
dupa cum putem, cu bucurie, si sa sarbatorim martirajul lui aducandu-ne aminte
de cei care s-au luptat deja si pregatindu-i pe cei care vor avea de luptat"
(Martirajul lui Polycap 17:2- 3; 18:1-3).
3.
Utilizarea în scop religios a imaginilor
În
timpul unei epidemii sub forma de şerpi trimisă pentru a-i pedepsi pe israeliţi
în timpul exodului, Dumnezeu i-a spus lui Moise: "'Fă-ţi un şarpe de aramă
şi-l pune pe un stâlp; şi de va muşca şarpele pe vreun om, tot cel muşcat care se va uita la el va trăi'. Şi a făcut
Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un stâlp; şi când un şarpe muşca vreun
om, acesta privea la şarpele cel de
aramă şi trăia." (Numeri 21,8-9) Persoana trebuia să privească statuia
şarpelui pentru a fi vindecată, ceea ce arată că statuile puteau fi utilizate
în ritualuri, nu doar ca decoraţii religioase. Aşa cum o fotografie a mamei ne
ajută să ne-o amintim, tot aşa ne ajută să apelam la exemplul sfinţilor când
privim o reprezentare picturală a lor.
Mulţi
protestanţi au picturi reprezentând pe Iisus şi alte picturi biblice pe care le
folosesc la şcolile de duminică pentru a-i învăţa pe copii. De asemenea
ortodocsii folosesc icoanele pentru a comemora anumite persoane sau evenimente,
aşa cum şi bisericile protestante au
diferite scene biblice.
Daca
cineva i-ar judeca pe protestanţi cu aceeaşi măsură, atunci concluzia ar fi că,
si ei practică "idolatria". Însă nu este vorba de idolatrie în aceste
situaţii. Dumnezeu interzice închinarea
la imaginile considerate ca divinitatea în sine, dar nu interzice crearea de
imagini.Daca ar fi asa, atunci filmele religioase, fotografiile, picturile, şi
toate asemenea ar fi interzise. Aşa cum ne arată episodul şarpelui de
bronz,Dumnezeu nu interzice folosirea în ritualuri religioase a
reprezentărilor. Doar atunci când cineva începe să adore o icoana ca fiind
Dumnezeu însuşi, atunci Dumnezeu se supără.
4. Nu a fost Sarpele de Arama
distrus tocmai pentru ca poporul îl venera?
Daca te uiti atent la pasajul acesta (2
Împarati 18:4), observi ca Sarpele de Arama nu a fost distrus pentru ca poporul
îl respecta, ci pentru ca îl transformasera într-un dumnezeu-sarpe numit
Nehustan.
5. Nu interzice Porunca a doua
icoanele?
Se pune întrebarea ce înseamna
"chipul cioplit" în Porunca a doua? O întelegere literala ar însemna
ca toate imaginile din Templu calcau aceasta porunca. Cea mai buna metoda sa
aflam ce însemnau cuvintele evreiesti folosite aici este sa aflam ce însemnau
ele pentru evrei. Când acestia au tradus-o în greaca, au folosit cuvantul
"eidoloi", adica "idoli". Cuvantul evreiesc pesel nu este
niciodata folosit cu privire la imaginile din Templu. Este deci clar ca pasajul
se refera la imagini pagâne, si nu la imagini în general.
Sa
privim cu atentie pasajul din Scriptura:
"Sa nu-ti faci chip cioplit (i.e idol), nici o
înfatisare a lucrurilor care sunt în ceruri, sau jos pe pamânt sau în apele mai
pe jos decat pamântul. Sa nu te închini înaintea lor, si sa nu le slujesti
(închini)." (Exod 20:4-5a).
Daca interpretam aceste cuvinte ca
referindu-se la orice fel de imagini, în mod clar heruvimii din Templu calcau
aceasta porunca. Daca însa le interpretam ca referindu-se doar la idoli, orice
contradictie dispare. Mai mult decât atât, daca textul se refera la toate
imaginile, atunci chiar si carnetul meu de conducere este un idol si o
încalcare a acestei porunci. Una din doua: ori fiecare protestant care are
carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sunt idoli.
Lasând de o parte pentru moment
semnificatia cuvintelor "chip cioplit", sa vedem ce ne spune de fapt
textul. Sa nu faci x, sa nu te închini la x, sa nu slujesti la x. Daca x =
imagine, atunci însusi Templul calca porunca. Daca x = idol, atunci nici
Templul, nici icoanle ortodoxe nu calca porunca.
6. Ce asemanari interzice Dumnezeu?
Deuteronom 4:16-19 spune : “Sa nu
gresiti dar si sa nu va faceti chipuri cioplite ,sau inchipuiri ale vreunui
idol,care sa infatiseze barbat sau femeie ,sau inchipuirea vreunui dobitoc de
pe pamant ,sau inchipuirea vreunei pasari ce zboara sub cer,sau inchipuirea
vreunei jivine ,ce se taraste pe pamant sau inchipuirea vreunui peste din apa
,de sub pamant;sau privind la cer si vazand soarele ,luna,stelele,si toata
ostirea cerului ,sa nu te lasi amagit ca sa te inchini lor ,nici sa le
slujesti,pentru ca Domnul Dumnezeul tau le-a lasat pentru toate popoarele de
sub cer”.Iata ce asemanari interzice Dumnezeu a se face :de oameni din lume,de
animale,de pasari,de pesti,sau alte vietati,de stele sau de alte corpuri
ceresti.Aceasta oprire nu este pentru ingeri , pentru care Insusi Dumnezeu
porunceste a se face icoane.
7. Chiar daca admintem ca
icoanele sunt un fel de Scriptura, unde era scris evreilor sa le venereze?
Scriptura poruncea evreilor sa se
închine înaintea chivotului, care avea pe el imaginea a doi heruvimi. În
Psalmul 99:5, se porunceste “Înaltati pe Domnul, Dumnezeul nostru, si
închinati-va înaintea asternutului picioarelor Lui, caci este Sfânt!”. Sa
observam ca aici cuvântul “închinare” este acelasi cu cel folosit în Exodul
20:5, unde ni se porunceste sa nu ne închinam la idoli. Ce este “asternutul
picioarelor Lui”? În 1 Cronici 28:8, David foloseste aceasta expresie
referindu-se la Chivotul Legamântului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta) începe cu
imaginea Domnului care “sade pe heruvimi” (99:1) si sfârseste cu îndemnul de a
ne închina pe muntele Lui cel Sfânt - ceea ce întareste faptul ca în acest
context se refera la Chivotul Legamântului. Aceasta fraza reapare în Psalmul
132:7, unde este precedata de expresia “haide la locuinta Lui” si este urmata
de chemarea “Scoala-Te, Doamne, vino la locul tau de odihna, Tu si Chivotul
maretiei Tale!”
Este interesant ca aceasta expresie
este folosita în slujba din biserica referitor la Cruce, si legatura nu este
întâmplatoare - pentru ca pe Chivot, între heruvimi se afla capacul ispasirii,
peste care era stropit sângele jertfelor pentru pacatele poporului (Exod 25:22,
Levitic 16:15).
Vedem din locurile amintite ca
heruvimii de pe Chivot si Chivotul ereau icoana Tronului lui Dumnezeu,Cel ce da
legile lumii(simbolizate prin tablele Legii) si da viata si putere (simbolizata
prin toiagul lui Aaron) si sta pe heruvimi.Aceasta icoana a Tronului Ceresc
erea tamaiata de Marele Preot si acolo se arata Dumnezeu vorbind cu alesii
Sai,dupa cum El Insusi hotarase (Exod 25:22).
Dar aceasta cinstire adusa icoanei
Tronului Ceresc nu insemna nici idolatrie , nici confundarea icoanei cu
originalul .Prin intermediul ei cinstirea erea inaltata catre Dumnezeu,si El
erea Cel care primea de fapt si tamaierea si rugaciunile.
8. Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice
înfatisari ale lui Dumnezeu? Cum putem deci admite icoane ale lui Hristos?
Adesea se face apel la Deuteronom 4,14-19 când se atacă problema
icoanelor. " Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit
din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip. Să nu
greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui
idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie, sau închipuirea vreunui dobitoc de
pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer, sau închipuirea
vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă,
de sub pământ."
Dar
cum interpretăm imaginile care îl reprezintă pe Dumnezeu? Mulţi protestanţi ar
spune că nu e bine, deoarece în Deuteronom 4 se spune că israeliţii nu l-au
văzut pe Dumnezeu în nici o formă atunci când a făcut Legământul cu ei, ca
urmare nu ar trebui să se facă nici reprezentări simbolice ale lui Dumnezeu.
Întrebarea este: Deuternomul 4 interzice acest fel de reprezentări?
9.
Cum arată Dumnezeu?
În istoria sa veche, poporului lui Israel îi era interzis să facă
orice reprezentare a lui Dumnezeu deoarece nu s-a revelat în nici o forma
vizibilă. Dat fiind că erau înconjuraţi de culturi păgâne, israeliţii s-au
simţit tentaţi să îl venereze pe Dumnezeu în forma unui animal, sau a unui
obiect din natură (ca de exemplu boul sau soarele).
Însa mai târziu, Dumnezeu însuşi s-a arătat în forme
vizibile, aşa cum se spune în Daniel 7,9: "Am privit până când au fost
aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca
zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile
lui, foc arzător." Protestanţii fac reprezentări ale Tatălui Ceresc în
această formă când ilustrează profeţiile Vechiului Testament.
Sfântul Spirit însuşi s-a revelat sub cel puţin în
două forme vizibile - aceea a unui porumbel, la botezul lui Isus (Matei 3,16;
Marcu 1,10; Luca 3,22; Ioan 1,32), şi ca limbi de foc, în ziua de Rusalii
(Fapte 2,1-4). Protestanţii folosesc aceste imagini când desenează sau pictează
aceste episoade biblice, şi când îşi pun simboluri ale Spiritului Sfânt la rever,
sau embleme ale porumbelului pe maşini.
Acest pasaj îi învata pe evrei sa
nu-si faca o înfatisare falsa a lui Dumezeu, pentru ca nu L-au vazut. Dar dupa
Intrupare lucrurile se schimba! De ce? Deoarece Cuvantul S-a facut trup (Ioan
1:14),Cuvantul care este Dumnezeu (Ioan 1:1).’Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut
vreodata;Fiul Cel Unul-Nascut,Care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut
cunoscut(Ioan 1:18),El Care este Chipul lui Dumnezeu(Filipeni 2:6) .Prin urmare
odata cu Intruparea ,se deschide si posibilitatea realizarii icoanei Fiului lui
Dumnezeu ,Care Insusi este Dumnezeu.
Prin întruparea lui Cristos, Fiul
său, Dumnezeu a arătat omenirii o icoană a Lui însuşi. Sfântul Pavel spunea:
"El este imaginea (in greacă: eikon) Dumnezeului invizibil, primul
născut al oricărei creaţii." Cristos este tangibil, este imaginea divină a
nevăzutului şi infinitului Dumnezeu.
Citim că Magii, "intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ,
s-au închinat Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur,
tămâie şi smirnă." (Matei 2,11). Chiar dacă Dumnezeu nu şi-a arătat faţa
pe muntele Horeb, El şi-a arătat-o în casa din Betleem.
Concluzia ar fi că, atunci când Dumnezeu a făcut
Noul Legământ cu noi, el însuşi s-a arătat într-o formă vizibilă prin Isus
Cristos. Din acest motiv putem face
reprezentari ale lui Dumnezeu în persoana lui Cristos. Chiar şi protestanţii
folosesc tot felul de imagini religioase: reprezentări ale lui Isus şi ale
altor personaje biblice apar într-o mulţime de biblii, cărţi cu poze, tricouri,
bijuterii, abţibilduri pe maşini, felicitări, cd-uri, scene ale nativităţii.
Cristos este simbolic reprezentat până şi prin emblema peştelui (Icthus).
Bunul simţ ne spune că, de vreme ce Dumnezeu însuşi ni s-a revelat în
diverse imagini, în mod special prin întruparea lui Isus Cristos, nu greşim
folosind reprezentări ale acestor imagini în scopul aprofundării cunoaşterii şi
iubirii noastre faţă de Dumnezeu. Iată de ce Dumnezeu însuşi s-a revelat în
aceste forme vizibile, şi iată de ce statuile şi icoanele îl reprezintă.
10.
Daca icoanele sunt atât de importante, cum de nu le
gasim în Scriptura?
De fapt le gasim în Scriptura - si
înca în multe locuri! Observati cât de frecvente erau ele în Cort si apoi în
Templu. Existau imagini de heruvimi:
·
Pe chivot - Ex. 25:18
·
Pe perdelele din Cort - Ex. 26:1
·
Pe perdeaua din Sfânta Sfintelor - Ex. 26:31
·
Doi heruvimi în Locul Sfânt - 1 Imparati 6:23
·
Pe pereti - 1 Imparati 6:29
·
Pe usi - 1 Imparati 6:32
·
Pe alte lucraturi din Templu - 1 Imparati 7:29,36
Existau
deci icoane încotro îti întorceai ochii.
11.
Exista in Biblie un loc in care sa se condamne
cinstirea icoanelor ingerilor sau sfintilor?
Nu ! Un asemenea loc nu exista!Exista
insa porunca de a se face icoane cu ingeri.Exista de asemenea,explicatia
oprelistii de a face icoana lui Dumnezeu : n-ati vazut Chipul Lui (Deuteronom
4:15).De asemenea exista si vestea cea noua ,a Intruparii lui Dumnezeu
Fiul,Chip al Tatalui(Ioan 14:9;Filipeni 2:6;etc.) care deschide posibilitatea
de a face icoana lui Dumnezeu ,dupa Chipul pe care El si l-a ales.
12. Având în vedere împotrivirea
iudeilor fata de imagini, cum au putut primii crestini sa accepte icoane?
Icoane pot fi gasite nu numai în
catacombele crestine, ci si în cele evreiesti din aceleasi perioade. Putem vedea,
de exemplu, icoanele evreiesti bine pastrate de la Dura-Europos, un oras
distrus de persieni în mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne da o idee cât
de recente ar fi putut fi).
Uneori,
în mod gresit, conceptiile lui Iosephus cu privire la icoane sunt considerate
ca fiind cele prevalente la evrei în acea perioada. Unul din textele mult
citate este acela care se refera la rascoala care a avut loc atunci când
romanii au pus un vultur imperial pe poarta Templului.
Acest episod nu este atât de simplu
cum ar crede unii. Acei evrei erau zeloti. Iosephus, care povesteste aceste
evenimente, a fost el însusi unul dintre ei, dar a trecut mai târziu de partea
romanilor.
El ne spune cum romanii au plasat
acest vultur la intrarea în templu, iar poporul l- a dat jos, privindu-l ca pe
un sacrilegiu. Întrebarea este însa ce i-a înfuriat pe evrei, imaginea în sine,
ori faptul ca romanii o plasasera pe poarta Templului. Conceptile lui Iosephus
erau atât de extreme încât el considera ca pâna si înfatisarile de animale de
pe Marea de Arama din Templul lui Solomon ar fi fost pacatoase. (Antichitati
VIII,7,5).
Atitudinea
generala a iudeilor fata de arta religioasa nu era de fapt atât de iconoclasta.
În Talmudul palestinian gasim scris (în Abodah Zarah 48d) "În zilele lui
Rabbi Jochanan oamenii au început sa picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a
oprit" si "În zilele lui Rabbi Abbun oamenii au început sa creeze
imagini în mozaicuri, iar el nu i-a oprit".
Targumul
Pseudo-Ionatan repeta porunca împotriva idolilor, dar adauga, "o coloana
cioplita cu imagini si înfatisari poti sa-ti faci, dar sa nu te închini la
ele".
Cele mai vechi scrieri evreiesti pe
care le avem contin ilustratii. Printre acestea sunt imagini cu scene biblice,
asemanatoare cu cele gasite la sinagoga din Dura Europos (si cu cele din
biserica aflata alaturi de aceasta sinagoga) care a fost îngropata în secolul
al treilea, când persienii au distrus orasul (vezi "Escavatiile de la
Dura-Europos conduse de Universitatea Yale si de Academia Franceza de
Inscriptii si Litere", Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl
H. Kraeling).
Este demn de remarcat ca cele mai
timpurii icoane din catacombe erau în majoritate scene din Vechiul Testament si
icoane ale lui Hristos. Predominanta scenelor din Vechiul Testament arata ca
aceasta nu era o practica pagâna introdusa de anumiti convertiti, ci una
evreiasca, adoptata de crestini.
Pentru
a vedea imaginile gasite în sinagoga din Dura-Europos, urmeaza aceste legaturi:
13.
Imitarea este forma biblică de cinstire
Cea mai importantă formă de cinstire a sfinţilor, care este în legătură
cu toate celelalte forme de cinstire, este imitarea lor în relaţia lor cu
Dumnezeu. Paul a scris pe larg despre importanţa imitării spirituale. El a afirmat:
"Deci, vă rog, să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Cristos. Pentru
aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit şi credincios în
Domnul. El vă va aduce aminte căile mele cele în Hristos Isus, cum învăţ eu
pretutindeni în toată Biserica" (1Corinteni 4,16-17). Mai târziu el le-a
spus aceloraşi oameni: "Fiţi următori a mei precum şi eu sunt al lui
Cristos. Fraţilor, vă laud că în toate vă aduceţi aminte de mine, şi ţineţi
predaniile cum vi le-am dat" (1Corinteni 11,1-2). În Epistola către Evrei
de asemenea a subliniat importanţa imitării adevăraţilor conducători
spirituali. "Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, care v-au grăit vouă
Cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi
urmaţi-le credinţa!" (Evrei 13,7).
Unul dintre cele mai importante pasaje despre imitare se găseşte în
Epistola către Evrei. Capitolul 11 al acestei cărţi prezintă numeroase exemple
de sfinţi din Vechiul Testament pentru a-i imita. Se încheie cu faimosul
îndemn: "De aceea şi noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii,
să lepădăm orice povară şi păcatul ce grabnic ne împresoară şi să alergăm cu
stăruinţă în lupta care ne stă înainte" (12,1), - cursa pe care sfinţii au
alergat-o deja înaintea noastră.
14. De
ce nu a poruncit Dumnezeu a se face icoane cu Sfinti?
Oare acest lucru este un semn ca numai ingerilor le
putem face icoane? In nici un caz!
Trebuie
sa ne aducem aminte ca pe vremea lui Moise inca nu venise Mesia.Aflati sub
robia satanei ,de care Adam si Eva alesesera a asculta,toti se duceau in Iad
(Seol) atat cei drepti cat si cei nedrepti(Luca 16:26).De aceea nu existau in
ceruri sfinti care sa poata fi zugraviti in icoanele din Cortul Sfant,pe care
apareau doar Ingerii!
Odata cu Jertfa lui Hristos,cu coborarea
Sa la Iad si eliberarea sufletelor care Il asteptau acolo,(1Petru 3:18-20),Raiul cuprinde si pe sfinti alaturi
de ingeri,astfel incat ,in mod firesc,si unora si altora le facem icoane,dupa
porunca lui Dumnezeu.Asadar prin Jertfa si Invierea lui Hristos Iisus,sau
deschis cerurile iar sfintii care asteptau venirea Sa din veac(1Cor.15:20;Evrei
6:18-20;..) se afla acum in Rai ca prieteni ai lui Dumnezeu
(Luca16:22;23:24;Filipeni 1,23;1Petru3:18-20,etc.).Ridicarea la Rai a dreptilor
,inceput al Bisericii ceresti,implinirea cuvantului ce zice Dumnezeu a stat in
adunarea dumnezeilor (Psalmul 81:1) deschide si posibilitatea realizarii de
icoane ale sfintilor ,alaturi de vechile icoane ale ingerilor.
15.
Idolatria este condamnată de Biserică
Încă de pe vremea apostolilor,
Biserica a condamnat în mod consecvent păcatul idolatriei. Vechii Părinţi ai
Bisericii avertizau asupra acestui păcat, iar Conciliile Ecumenice s-au confruntat şi ele
cu această problemă. Al doilea Conciliu de la Niceea (787), în care s-a
discutat în mod deschis problema folosirii religioase a imaginilor şi
icoanelor, spune: "Cel ce ne-a mântuit pe noi de întunericul idolatriei,
Hristos Dumnezeul nostru, când şi-a luat mireasă Biserica... a promis că o va
apăra, şi i-a asigurat pe discipoli zicand: 'Eu sunt cu voi până la sfârşitul
zilelor'... Unii nu au apreciat cum se cuvine această ofertă nepreţuită; fiind
orbiţi, derutaţi de duşmanii trădători, ei au abandonat dreapta linie a
motivaţiei... şi nu au mai fost capabili să discearnă sacrul de profan,
afirmând că icoanele Domnului Nostru şi ale sfinţilor nu sunt diferite de
imaginile din lemn ale idolilor satanici."
16.
Nu au existat oare iconoclasti în biserica, chiar
înaintea protestantilor?
Atunci când discutam despre icoane
este important sa avem în vedere ca doua chestiuni separate sunt adesea
confundate:
1. Ne este permis sa facem sau sa
posedam icoane?
2. Ne este permis sa le veneram?
Din Vechiul Testament este clar ca
raspunsul la amândoua este Da. Protestantii se opun venerarii icoanelor, dar de
obicei nu se opun oricaror imagini, altfel nu ar avea carti ilustrate,
televizoare sau tablouri. În afara de grupul Amish, cu greu poti gasi un alt grup
protestant care sa se opuna în mod consecvent tuturor imaginilor. Protestantii
se opun de obicei venerarii imaginilor, dar este interesant ca, daca ar fi
consecventi, argumentele si dovezile aduse de ei se potrivesc oricaror imagini.
Iconoclastii, adesea citati de
protestanti, aveau de fapt o ideologie opusa acestora. Pe de o parte,
iconoclastii au anatemizat pe toti cei care “îndraznesc sa înfatiseze… cu
materiale si culori…” pe Hristos sau pe Sfinti – protestantii cad în aceasta
categorie. Pe de alta parte, ei au mai anatemizat si pe cei care “nu
marturisesc pe pururea fecioara Maria ca adevarata Nascatoare de Dumnezeu, mai
presus de orice creatura vazuta sau nevazuta, si nu cauta, printr-o credinta
sincera, cererile ei adresate lui Dumnezeu pe care L-a purtat…”. Ei au
anatemizat si pe “oricine care neaga folosul pomenirii Sfintilor” (NPNF2, Vol.
14, p. 545f). De fapt, protestantii s-ar afla mult mai mult sub anatema
iconoclastilor decât ortodocsii.
Protestantii aproba faptul ca
iconoclastii se opuneau venerarii icoanelor, dar venerarea în sine nu era o
problema pentru iconoclasti. Ei se împotriveau venerarii icoanelor pentru ca se
împortiveau icoanelor. Ei nu se opuneau venerarii altor obiecte sfinte – de
fapt venerau Crucea fara nici un fel de rezerve (Jaroslav Pelikan, Spiritul
crestinismului rasaritean (600, 1700), Chicago: University of Chicago
Press, 1974, p.110).
Protestantii mai citeaza anumiti
parinti ai bisericii ca sa-si sustina pozitia. Cele mai multe dintre aceste
citate nu fac decât sa respinga idolatria, si nu au nimic de-a face cu
icoanele. În putinele cazuri în care sensul ar parea sa fie acesta (unele
scrieri continând adaugiri facute chiar de iconoclasti), o interpretare
consecventa ar cere respingerea oricaror imagini (nu numai a icoanelor din
biserica). Nici unul dintre aceste texte nu atinge subiectul venerarii.
17.
Fac icoanele minuni?
Pentru a pune aceasta întrebare
într-o perspectiva corecta, sa încercam mai întâi sa raspundem la câteva
întrebari: Facea chivotul legamantului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2
Samuel 11-12)? Vindeca sarpele de arama pe cei muscati de serpi (Numeri 21:9)?
Au înviat oasele profetului Elisei pe un om (2 Imparati 13:21)? A vindecat
umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei
bolnavi si au scos draci (Fapte 19:12)?
Raspunsul la aceste întrebari este
da, într-un anumit fel. Totusi, ca sa fim mai corecti, Dumnezeu a fost Cel care
a ales sa faca minuni prin aceste obiecte. În cazul chivotului si a sarpelui de
arama, avem de-a face cu imagini prin care s-au facut minuni. Dumnezeu a facut
minuni prin ramasitele profetului Elisei, prin umbra unui sfant si prin lucruri
care au fost doar atinse de un sfant. De ce? Pentru ca Dumnezeu cinsteste pe
cei ce Il cinstesc. (1 Samuel 2:30), Îsi gaseste placerea în a face minuni prin
sfintii Lui, chiar si pe aceste cai indirecte. Faptul ca Dumnezeu poate sfinti
lucruri materiale nu trebuie sa surprinda pe cei ce cunosc Scriptura. De
exemplu, nu numai altarul templului era sfant, ci tot ce îl atingea (Exod
29:37). A respinge adevarul ca Dumnezeu lucreaza prin lucruri materiale
înseamna a cadea în Gnosticism.
Prin urmare, da, într-un sens larg
icoanele pot face minuni, deoarece El cinsteste pe cei ce-L cinstesc.
18.
Traducerile eronate ale lui
Cornilescu!
Dumitru Cornilescu, fost diacon
ortodox, devenit pastor protestant,a realizat o traducere a Bibliei fortata in
multe locuri. Astfel, textul "rusinati cei care se inchina chipurilor
cioplite" va deveni in traducerea Cornilescu "rusinati cei care se
inchina... icoanei!"(Psalmul 97:7BC/96:7BOR).In acelasi mod abuziv si fara
nici o dovada s-a inlocuit si in Isaia 21:9;Romani 1:23 iar in Apocalipsa, "chipul
fiarei" devine pentru Cornilescu "icoana fiarei"(Apocalipsa 13:14-15). Icoana este un termen care apare mult
mai tarziu. In textul original (grecesc, masoretic, manuscrisele de la Marea
Moarta) nu apare. La Cornilescu insa apare!!
19.
Se închina ortodocsii la icoane?
Crestinii se roaga în prezenta
icoanelor (asa cum evreii se rugau în prezenta icoanelor Templului), dar nu la
icoane.
